La ultima întâlnire de „Consiliu” ne-am pus la un moment dat întrebarea „măi, noi de ce facem asta?”
Ei bine, după o zi ca cea de astăzi ne-am primit răspunsul cu vârf și îndesat: pentru bucurie .
Nici nu știm cum să exprimăm în cuvinte bucuria asta, privirile lor, zâmbetele lipite pe chipuri, sărituri în sus, îmbrățișări, multe multe „mulțumiiiiim” și „mai veniți pe la noi” .
Astăzi a fost prima dată când am primit și îmbrățișări de la toți copiii, una după alta, sau una peste alta, claie peste grămadă, și pe parcurs, și la final . Ce mai… Bucurie… Și la ei, și la noi…
Am vrea să putem transmite cumva și fiecărui cititor acest sentiment, gândul că undeva, la vreo oră distanță de condus de Iași, într-un sătuc numit „Roșu”, din comuna Răducăneni, opt copii adorm azi cu zâmbetul pe buze. Și sperăm că nu și cu bicicleta alături .
Mari mulțumiri doamnei profesor Maxim Ancuța și tuturor celor care ne-au ajutat să ajungem la acești copii! Chiar acum puțin timp ne-a transmis un mesaj de la unul dintre ei, care încă mai era pe afară la plimbare cu bicicleta .