Ploua când am ajuns la Biblioteca Publică Cotnari și chiar ne gândeam, oare vor veni copiii pe ploaie la reparații? Și încă ce-au venit! 3 ore și jumătate au durat reparațiile!
Așa de fain e să îi vezi cât de mult se implică să repare bicicletele altor copii! Și ce sete au să învețe să repare singuri!
Arăți cum se lipește un petic pe o cameră, întrebi „cine vrea să țină acum apăsat peticul 2 minute?” și apar imediat 3 perechi de mânuțe, „eu eu eu!”…
La sfârșit a rămas D., unul dintre ajutoarele de bază. El nu avea pană, deși a ajutat la reparat vreo 4 pene până să-i vină rândul. Însă nu avea nici frâne (deloc!), nici schimbătoare. Zicea că mai frâna cu picioarele…
Buuun, punem frâne, iar apoi cât timp punea cu Vasile niște schimbătoare, alți doi copii care plecaseră deja de vreo oră s-au întors doar ca să mai stea un pic cu noi și să mai dea o mână de ajutor …
Categorii